mi-am osândit
trecutul în mine
la moarte prin uitare
să nu mă mai tortureze
cu vechi trăiri
acum vreau linişte
vreau zâmbet
vreau viaţă
mi-am osândit trecutul
gheţurilor veşnice
acum privesc prezentul
şi îi surâd viitorului
mulţumescu-ţi Doamne
ca mi-ai arătat cărarea
şi că mă alimentezi
din nou cu viaţă.
Moartea trecutului este utopie. Dar e o utopie frumoasa. De ar fi atat de simplu… De s-ar putea intampla asta… Sa ierti, e usor. Sa uiti, asta e adevarata neputinta…
Daniela
Ai perfectă dreptate. Nu este simplu dar viața este simplă… noi o complicăm și o disecăm în fel și chip… trebuie să învătăm să uităm să iertăm… cu siguranță într-o bună zi lumea va fi mai frumoasă… s-ar putea să îmi spui că și asta este o utopie dar că este una frumoasă… îmi place să visez la vremuri mai bune pentru toți oamenii și în mod special pentru cei în pieptul cărora bate o inimă de Român.
Viata este misterioasa si necesita blindete din partea celor care sint pasageri pe acest pamint mintiitor.
Adrian
Blândețea ar putea fi o soluție, dar cine a pierdut-o ca să o ia cei care prigonesc blândețea și bunătatea?!!!…
hai si voi
Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!
[...] pe blogosferă]: Alex, Bogdan, Burghi, Caius, Cosmin, Eu (că-s egoistă) /(Cam cum îmi dau ping singură?), Flavius, Lisandu, Melami, Paul, Cristian, [...]
[...] oamenilor de blog]: Alex, Bogdan, Burghi, Caius, Cosmin, Andaleco, Flavius, Lisandu, Melami, Paul, Cristian, Teo, Umograf, Vio, Colegul, Sinzi, Dan, Ioan [...]
Daca va fi sa iti doresti sa fi fericit, doreste-ti in fiecare zi…
Bună Deea!
Promit să țin cont de sugestia dată de tine pentru că este justă și o consider de bun augur.
Noapte bună!
[...] Trecut osandit – Sange balcanic (134) poem [...]
[...] Trecut osandit – Sange balcanic (134) poem Mon Sep 20, 2010 4:34 am mi-am osândit trecutul în mine la moarte prin uitare să nu mă mai tortureze cu vechi trăiri acum vreau linişte vreau zâmbet vreau viaţă mi-am osândit trecutul gheţurilor veşnice acum privesc prezentul şi îi surâd viitorului mulţumescu-ţi Doamne ca mi-ai arătat cărarea şi că mă alimentezi din nou cu viaţă. Filed under: Cosmin Stefanescu, Poetry, [...] [...]
Cunosc sentimentul reflectat de aceste versuri,mi-e atat de cunoscut si proaspat ca si timpul crud in care s-a petrecut metamorfoza neasteptata,nebanuita de asemenea puteri ce puteau transforma prin darul lui Phoenix, omul nesigur inselat de iluzii optice intr-unul ce a indraznit sa strapunga miezul otravit. Asemeni tie,am osandit trecutul eliberandu-ma de armele ce ma prinsesera in brate,ce imi imbracau trupul in otel rece, agatandu-ma astfel de ambitia,speranta si lumina unei regasiri in care voi “strivi” cu inima lumea de fier. Am invatat ca din insasi intuneric,minciuna,dezamagire porneste o lupta spre mai bine,o actiune evolutiva in sens pozitiv in care te redescoperi,te redefinesti si chiar te reinventezi,ajungi sa iti doresti mai mult, sa fii tu insuti cel care ridica panzele optimismului,ajungi sa te simti puternic deoarece intamplarile imprevizibile ale vietii parca inceteaza a surprinde. Trecutul insa ramane inchis in cufarul amintirilor,fara a fi negat totalmente caci in esenta el e cel ce te propulseaza pe acest drum,el e cel ce “sculpteaza” trairile noastre cele mai intense in omul imbratisat pretutindeni de prezent. Cred ca in fiecare suflet se afla avantul lui Phoenix,puterea de a renaste din cenusa sentimentelor sau o flacara a iubirii divine fata de aceasta calatorie numita viata.
Atodiresei Alice
Se intampla deseori sa intalnim neprevazutul iar acesta sa ne care precum un tsunami in tenebrele durerilor multiple… senzatia este ca si cum te-ai urca intr-un carusel extraordinar de frumos pictat, dar nu iti ofera decat imagini ale unor tristeti fara margini. Important este faptul ca ai reusit sa scapi din acest carusel.
Sarbatori fericite, alaturi de cei dragi!