oamenii din întuneric suferă
nici măcar
nu îndrăznesc
să vă deranjeze
nici măcar
nu încercaţi să-i vedeţi
sau să-i auziţi
de parcă
ar fi dintr-o altă lume
a tristeţii şi a sărăciei
poate dacă aţi fi citit Biblia
aţi fi învăţat
să vă iubiţi aproapele
ca pe voi înşivă
dar pentru credinţă
nu mai este timp
iar pentru iubirea aproapelui
nu mai este loc.
Intram in era noua si este adevarat caci valorile se schimba si nu ne mai regasim in acest malaxor care ne duce intr-o dezumanizare vicerala.Se vor recrea alte circuite noi care va schimba medodile si remplasa vechile traditi care de mii de ani de zile nu au reusit sa se redreseze spre un liman.
Adrian Kum – Yogoshima
Din păcate ai perfectă dreptate, căci trăim în era malaxoarelor invizibile create de oameni pentru a distruge și pentru a diseca esența și chintesența oamenilor. VISEZ LA VREMURI MAI BUNE.
Din păcate, într-un secol al vitezei, unde ne-am robotizat excesiv, nu pot decât să găsesc poezia și arta ca pe o oază de liniște. Iar Biblia îmi este Talismanul….
Deea
Ce bine ar fi dacă ar exista mult mai mulți astfel de oameni!… lumea ar fi un Eden plin de chintesențe de iubire… CE BINE AR FI!…
Da, ei nu ne vad, Cosmin. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne temem sa-i deranjam. Eu, una, o fac de cate ori am ocazia. Vad ca nici tu nu prea ai retineri, numai ca o faci altfel: cu foarte mult bun simt. Ei nu merita asta!
Zi frumoasa!
Cati Lupașcu
Mulțumesc pentru cuvintele sincere!… păcat că suntem trăitori în aste vremuri tulburi că poate am putea schimba ceva în bine și omenirea ar porni spre zile mai luminoase și mai bune… Sper că vom trai să vedem o astfel de schimbare ori poate vom putea pune umărul la această schimbare cu gesturi mărunte dar pline de semnificații majore.
Noapte bună!
[...] Anknews, Augustin Rădescu, Athe, Boghi, Caius, Carmen, Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Cella, Cosmin Ştefănescu, Crina Dunca, Cristian Dima, Călin Hera, Daurel, Diana Alzner, Dispecer, Doina Popescu, Dumitru [...]
[...] ce o să le placă: AndAleCo, Bogdan, Dorinache, Caius, Cosmin, Lisandru, Dan, Flavius, Ioan Usca, Paul, Oplisme, Refu, Mihaela, Melami, Cristian, Teo, Umograf, [...]
Poemul tau e inspirat, se pare, de vremurile astea incrancenate pe care le traim. Sa nu ne pierdem optimismul.
Astept cu interes si alte poeme.
all the best, dana andronache
Dana Andronache
Mulțumesc frumos, pentru cuvintele calde… nu ne pierdem optimismul, doar că observăm pe zi ce trece o vădită voalare a visului…
“dar pentru credinţă
nu mai este timp
iar pentru iubirea aproapelui
nu mai este loc.” Din păcate…
Noapte bună copii
Din păcate acestea sunt vremurile tulburi în care ne ducem existența. Sper că lumea se va trezi din această închisoare / închistare și o va lua pe un făgaș bun.
E mult prea trist poemul asta… Hopeless feelings… Adevarul este spus intr-o maniera foarte cruda. Nu, nu e bine, in lume nu exista doar alb si negru, mai sunt si nuante de gri… Sau cel putin vreau sa ma mint in privinta asta. Poemul este genial, apropo. Si asta nu e compliment, e constatare!
Iubirea aproapelui are loc, exista (cu toate ca vorbim de cazuri din ce in ce mai rare). Dar credinta intr-un viitor mai luminos ramane, iar speranta moare ultima.
Pe cand un poem cu tenta politica? Ca sa ne coloram un pic spiritualitatea
Daniela
Adevărul spus răspicat, este dur și doare cu adevărat, dar sper ca lumea care este receptivă la frumos și bine să se trezească și să încerce să își ajute semenii să pornească spre poteca de aur a omenirii… iubirea aproapelui…
Cât despre politichie sincer să fiu sunt destul de scârbit de această cloacă a semidocților, excrocilor, oportuniștilor etc… ca să mai și scriu despre ei.
[...] Nu mai este loc – Sânge balcanic (135) poem Thu Sep 23, 2010 7:00 am oamenii din întuneric suferă nici măcar nu îndrăznesc să vă deranjeze nici măcar nu încercaţi să-i vedeţi sau să-i auziţi de parcă ar fi dintr-o altă lume a tristeţii şi a sărăciei poate dacă aţi fi citit Biblia aţi fi învăţat să vă iubiţi aproapele ca pe voi înşivă dar pentru credinţă nu mai este [...] [...]
Cosmin,
Credinţa o păstrăm în sufletele noastre, există…numai că de multe ori ne temem să exteriorizăm ceea ce simţim. Viaţa noastră aici este numai o călătorie către viaţa veşnică. Indiferent la ce clasă călătorim, destinaţia este una singură…
Cred cu tărie în oameni, în bunătatea care sălăşluieşte în sufletul fiecăruia, cred în tot ceea ce este frumos şi curat pe acest pământ .
Îmi place poemul tău ! Mă umanizează şi mă face să privesc mai atent în jurul meu…
Numai bine !
Petruța
Călătoria noastră prin viață trebuie să fie ca un vis diafan… aceasta este doar varianta ipotetică, în realitate lucrurile stau cu totul altfel!… Credința, este o cale!… Ar fi minunat dacă ar fi mult mai mulți care să îmbrățișeze această cale. Îmi doresc nespus de mult ca oamenii să vadă viața așa cum o vezi tu, cu toate lucrurile simple și frumoase prin simplitatea lor. Cine știe?… Poate că într-o bună zi!…
[...] verde de viaţă şi lor: Cosmin Ştefănescu, Vania Usca, Alioşa Share this:TwitterFacebookRedditStumbleUponDiggEmailLike this:Like3 bloggers [...]